Am descoperit de curând o melodie care mă face să ma zgâlţâi necontenit, dar voluntar (sau involuntar?), un ritm absolut original, dat spre ascultare de o formaţie geeky de electronic + dance, Hot Chip. Dar cum being geeky e in în ultima perioadă, aşa se întamplă şi cu HC. Formaţia e mai veche (2000), dar cred că recentul album, Made in the Dark îi va face mai cunoscuţi şi pe la noi. Melodia despre care vă vorbesc este de pe respectivul album, chiar prima; m-a uimit la prima ascultare, fiindcă mai mult de un minut te face să te gândeşti dacă nu cumva e o manea (numai românii pot avea asemenea coşmaruri). După acest impas muzical (care-mi pare chiar original), lucrurile încep să decurgă din ce în ce mai interesant, melodia lăsându-te pe final cu o ardoare ce te va îndruma să apeşi play din nou. Şi din nou.

P.S.: De neratat pentru cei care iubesc cu adevărat muzica electronică, mai ales dacă v-a plăcut albumul Crazy Itch Radio de la Basement Jaxx.

Este ceva tipic pentru muzica scoasă de She Wants Revenge. V-am mai vorbit o dată de formaţia asta, dar nu mă opresc după doar o încercare. Vin cu o recomandare hyped (de mine). Este imperios să ascultaţi True Romance, o melodie absolut gotică (dacă vreţi, mai corect, darkwave), acompaniată de nelipsita vocea a lui Justin W - după mine, una dintre cele mai frumoase voci ale muzicii actuale - care merge al naibii de bine cu clapele laitmotiv ale piesei. Aaah…

Tocmai acum un an (prin aprilie) s-a trezit Republik să trântească cea mai naşpa copertă a lor - Bloc Party. În acelaşi timp, eu eram la naţională, prin Piteşti, dar foarte mulţumită că în sfârşit apăruse încă un nou (care ar fi trebuit să fie vechi, dacă ne gândim la cît de târziu apare la presă revista asta) număr din Rep. Articolul cu Bloc Party din revistă m-a convins totuşi să încerc să-i ascult (numai Republik poa’ să facă asta cu formaţii foarte hyped, de care chiar n-am chef). Nu prea am gustat albumul Silent Alarm, cu excepţia melodiei Positive Tension care mi se părea chiar bună. Şi ştiu că mereu când se ajungea la partea cu guitar riff-ul de la final, mă gândeam la Placebo. Şi chiar şi acum. Şi să ştiţi că nu mă înşel, chiar aduce (cei cărora nu vi se pare… :D). Poftiţi o melodie:

Acum, la un an distanţă sunt şi eu în cratiţa cu “let’s hype Bloc Party” şi momentan nu am chef să ascult altceva - am trecut cu zâmbetul pe buze, lăsând-o pe Roisin Murphy să ia un pic de pauză. Dar melodia cea mai bună a lor nu e Positive Tension, ci Banquet. Şi e al naibii de bună. La fel de bună ca o melodie Bloc Party. Ah, pardon, vorbim de Bloc Party, nu? Comparaţia asta nu e fără sens, însă. Bloc Party şi-a făcut un nume mare în muzică la nivel mondial (dar mai ales în UK) şi e cu siguranţă una din cele mai bune formaţii ale anilor 2000 (’00).

P.S.: E absolut delicioasă chitara de la început, nu-i aşa?
P.P.S.: Bloc Party e totuşi doar pt cei care gustă muzica indie rock (dar sunt multi!)

LE: Cineva tot de la Republik preamarea vocea lui Kele Okereke (solistul de la Bloc Party), insa aici eu as zice pas; as spune ca BP nu au chiar o voce.. inspiring.

Vă rog să faceţi cât puteţi o reclamă foarte proastă la Pizzeria Pomodore din Sibiu care m-a făcut să bag în mine, după ora 1 noaptea, un blat plasticizat cu o groază de ceapă eecky pe deasupra şi fără NICIUN pic de sos de rosii, pentru ca aveau doar un ketchup la cutiuţă x-small, ketchup care era, cum zice profa de franceză, awful!
După ce-am ieşit din local (cică mi-a fost foame), burta a început să protesteze. Mă gândeam că o să am coşmaruri cu pizze de plastic de la Pomodore. Brrrr.!!

BTW: Iniţial începusem să scriu altceva, dar cum era un post serios - şi nu ştiam cum să-l scriu - am schimbat-o pe ceva facil (oricum îmi propusesem să scriu şi asta). Postul respectiv însă va fi scris când voi fi extra-inspirata şi extra-subtilă.

Singurul lucru matematic care mi-a înveselit săptămâna asta este descoperirea mult căutatei funcţii continue, dar care să nu fie monotonă pe niciun interval. Nu am descoperit-o singură, profu’ mi-a arătat-o, dar până şi el avea nevoie de carte în faţă, pentru anumite mici detalii, care erau importante totuşi. Ea mi s-a demonstrat (şi încă nu am terminat rezolvarea, aşa că momentan mă bazez pe concluzia parţial demonstrată) la nivel de clasa a 11-a, ceea ce apreciez foarte mult. Asta pentru că pe net, pe linkurile unde se demonstrează existenţa unei astfel de funcţii se foloseşte materie de anul 1 sau 3 de facultate (vezi spaţii metrice, topologie). Chiar daca ştiu un pic din capitolul de spaţii metrice, degeaba, întrucât aş mai avea nevoie de o teoremă tot avansată, de care puţini dintre voi aţi auzit, cu siguranţă. Aşa că apreciez rezolvarea cât mai rudimentară, care nu se vrea pompoasă, chiar dacă ia dublu sau triplu din timp. Am înţeles ca aşa se rezolvă probleme şi la vecinii noştri din est, sud şi nord, iar noi ne pripim cu atâta teorie nouă, dar nu ştiu exact de ce. Ceea ar trebui să aibă în vizor organizatorii olimpiadei de matematică la nivel local (România, adică) este faptul că săracii elevi români care au atâta potenţial au de învăţat două tipuri de materii pentru a ajunge la OIM, ceea ce înseamnă mai puţine şanse la punctaje cât mai mari, având în vedere că multe din statele concurente (mă rog, nu ştiu cât de multe, dar dintre cele fruntaşe) se pregătesc la olimpiada locală (adică la ei în ţară) cu subiecte tip OIM. Asta poate o ştiaţi şi voi deja (prietenii mei care citesc aici cu siguranţă ştiu), dar încă nu ştiu exact cu cine (vrem să) ţinem pasul. Apoi, cred că am greşit puţin, cred că materia de ONM se face în conformitate cu cea de clasă, care se face atât de superficial ca să…? Şi matematica e doar una dintre ştiintele care se confruntă cu astfel de probleme..

Mi-ar plăcea să va postez odată rezolvarea la problema cu funcţia continuă şi nicăieri monotonă, iar foarte distractiv ar fi să incercaţi să faceţi graficul - evident, imposibil. Poate cineva să facă o schiţă a graficului, schiţă care să reprezinte ideea, să ne înţelegem, nu graficul propriu-zis?

* (E trist), dar eu mă simt bine.

Vreau să-ţi mulţumesc, robi, pentru melodia asta, de care mi-ai spus acum 3-3 1/2 ani.

HauteLook e un site interesant, care promovează haine şi accesorii mişto (adică de designer) la preţuri mai mult decât reduse, dar doar pentru cei abonaţi. Reducerea durează de obicei maxim o zi şi cam tot ce oferă ei se epuizează vite, vite. Astăzi au pus reduceri la unele din cele mai căutate genţi (& accesorii) din lume, adică cele ale firmelor Chanel, Louis Vuitton, Gucci şi Prada. Frumos, chiar îmi plac majoritatea (în afară de groaznicele LV cu o groază de scris kitchy pe ele. Dar nu mă înţelegeţi gresit, îmi place LV, numai că ce-au ales acum să pună la reducere e….). Oricum, o chestie care mi s-a părut absurdă (iar în domeniul ăsta nu prea mi se întamplă) este asta:

Ştiam că Chanel flirtează cu tenisul de ceva timp (am vazut nişte rachete semnate de aceasta casa.. WOW!), dar setul ăsta cu bentiţă şi wristband este prea scump (preţ întreg) pentru cât de urât arată - pare veritabil fake. Şi se pare că a mai fost pus şi pe “hold”, adică cineva are intenţia să-l cumpere, dar încă nu e sigur. Probabil că acea persoană nu-şi permite adevărat Chanel gear, dar îşi doreşte atât de mult…

Ce zic azi este răspuns la ce căutam (disperată) ieri. A apărut, neoficial, ce-i drept!, acel clip al lui Róisín, răsfăţata mea din ultimele zile. Mai mult nu prea am ce să zic, urmariţi - urmăresc şi eu cu voi!. Menţionez că până acum nu l-am văzut (decât începutul), fiind nerăbdătoare să dau de veste aici. Îl voi vedea pe blog, cu zâmbetul până la urechi.

P.S.: Vă vine să credeţi că pic de somn la o oră atât de early? Hmm… Să ridice un deget ăla care mai suferă de astenie de primăvară!

Aştept ca pe ace noul single (mai degrabă videoclip) al lui Róisín Murphy. Acesta ar fi al treilea de pe cel de-al doilea album al - fără exagerare - celei mai interesante artiste din zona electro pe care Irlanda ne-a dat-o. Acest superb album, Overpowered e cu siguranţă unul din cele mai bune ale anului 2007 (vedeţi şi critica), iar de pe el s-a scos până acum melodia omonimă şi Let Me Know.
Ca lucrurile să meargă şi mai bine pentru mine, am aflat că Róisín a noastra (a mea?) va veni în Romania la B’ESTFEST, iar gândul ăsta mă face să trepidez de-adevăratelea. Ca să înţelegeţi de ce sunt atât de entuziasmată, adaug şi că zilnic caut pe YouTube să văd dacă s-a postat You Know Me Better (subiectul acestui post), pe care acasă dansez în draci(?!) de câteva ori pe zi. Abia aştept şi noua vestimentaţie pe care Róisín a mea (a noastra?) will sport in the video.

Dacă nu aţi ascultat-o pe domniţă, vă sugerez să încercaţi, mai ales dacă vă place Golfrapp, perioada Black Cherry şi Supernature

P.S.: Single-ul va apărea oficial pe 31 Martie.

Avand in vedere ca blogul asta sta in umbra (si asa si trebuie) si ca nu e ceva serios (desi ar putea fi - interesele mele nu prea sunt exploatate de bloggerii romani) ma apuc sa scriu un post sub influenta alcoolului. Heh, e chiar amuzant!

In dreapta mea am un mar mancat 1/3, in stanga mea am un pahar cu Muscat Ottonel in el (prea dulce, dom’le! demidulce e dulce ca naiba, demisec e sec.. ca naiba! Ceva intre?). N-am baut mult, dar se poate spune ca am facut si-un fel de pauza din baut (constant!?). Asa ca am umplut paharul de cateva ori (nu full) si am inghitit lichidul. Pe bune ca emotii pt judeteana nu mai am (1 martie) si e al naibii de OK atmosfera aici. Placuta.. foarte placuta. Mai inainte cu ceva vreme deduceam ca daca A la puterea m (oarecare natural) este matricea nula, atunci si A la puterea n este tot matricea nula (unde A matrice ordinul n cu numere complexe chiar). Mi s-a spus ca e foarte importanbt acest aspect, asa ca o sa ma chinui sa nu-l uit. Oricum, cred ca l-am mai folosit pana acum, dar am problema asta acum, in clasa a 11-a: am retinut doar putintica informatie din ce-am rezolvat pentru olimpiada. Insa, evident, cu cat stii mai multa teorie, cu atat mai bine. Memorarea problemelor de capatai e fundamentala in matematica de performanta, dar cred ca eu nu sunt cea potrivita sa vorbeasca despre asa ceva. Mai bine intrebati-i pe Persu Madalina sau pe Prodescu Corneliu, sau pe Matican Bogdan. Ai naibii! Toti isi incep numele de familie cu litere oarecum apropiate (sau identice) din alfabetul romanesc. P, P, M… Bravo! B e incompetent atunci pe langa ei. Eeeeh… oricum, e corect asa. Daca vreau mai mult, trebuie sa lucrez mai mult (ale nabii SAT-uri, m-ati tulburat rau de tot anul asta!! Pfiuuu! Dar tot vreau la Duke :):) :X:X:X). Asadar, poimaine e judeteana de mate (si eu ma apuc sa rescriu cuvintele astea din 10 in 10 secunde) si eu ma simt fix pix. Dar stiu ca vreau (din nou) sa ma calific mai departe. Mi-e frica. Mereu (dintr-a 7a) mi-a fost frica de judeteana. Parca te mananca. Stai langa toti cunoscutii care nu iau atat de in serios matematica … ca si mine si asta ma enerveaza. Da’ raaau! In cele din urma, sper ca nu multa lume va citi aici, pentru ca e un post al naibii de neserios si scris doar pentru amuzamentul propriu. Vreau sa rad mai incolo. Vreau sa ma destind. Vreau.. Timisoara si vreau inca alte catvea lucruri pe care nu le pot mentiona pentru ca stiu ca au legatura cu una din persoanele care sigur va citi acest post.

P.S.: Azi am terminat de citit “De veghe in lanul de secara”.

Ah, si daca vreti muzica (cum v-am invatat), ascultati The Smiths!

(mai bine decat ceva live)